Explorezi aici: Home Noutati

Gaseste-ne pe Facebook

Secret Baits Newsletter

Abonati-va la newsletter-ul nostru pentru a fi informat rapid in legatura cu toate noutatile noastre.

Logare - Inregistrare

Secret Baits

Totul pentru crap

Cine este online

Avem 27 vizitatori online
Site-ul oficial Secret Baits
Belgrad sub asediu PDF Imprimare Email

Povestea capturilor cu ajutorul nadelor Secret Baits continua cu al doilea episod din acest an.

Cum deja sunteti obisnuiti, totul a inceput cu telefonul catre Florin, in care ii explicam unde mergem si cam ce pesti ne dorim sa prindem. Cum tinta noastra este balta de la Mika Alas din Serbia, de langa Belgrad, nu avem prea multe de povestit, Florin stie balta, a castigat un Best Five acolo in toamna. Vrem bile de peste mare, stabilim ca primavara e alta Mika dar cu aceeasi palarie, si deja bilele de la Secret stau la uscat.

Coletul ajunge la noi in chiar seara dinaintea plecarii si ne gandim cu jind la bunatatile din el, precum copii la bomboanele din bradul de Craciun. Nu stiu de unde avem puterea sa mai inchidem ochii in aceasta noapte, dar dormim un pic iepureste si la 5A.M suntem la punctul de intalnire unde se formeaza caravana romanilor ce pleaca in coloana catre Mika Alas. Prieteni vechi cu care vom petrece clipe superbe pe mal si vom admira pesti frumosi si mari, cel putin asta spera toata lumea.

Cum nerabdarea e la cote maxime, Gusti e primul si ne duce pe balta in 2h si un pic, de parca ar fi fost doar 2 pasi intre Timisoara si Belgrad. Noi stam pe standul 4, langa noi pe 3 sunt 2 prieteni Timisoreni veniti cu o seara inainte. Impartasim impresii cu ei, pe cand toti cei veniti cu noi sunt pe celalalt mal unii langa altii. Asta e, ne pare un pic rau ca suntem departe de ei, dar cand vedem bunatatile de la Florin ne revenim din tristete.

Ce cort instalat? Ce bete sau rod-pod-uri? Cobrele canta in mainile noastre suierand a veselie si trimitand in undele valurite ale baltii deja clasicul Triple X de care nu ne despartim niciodata, si noutatile de primavara pe care ni le-a pregatit Florin chiar asa cum ni le-am dorit. E abia 8.30 in Romania si noi suntem pregatiti cu toate cele necesare.

Din pacate nu am fost deloc pregatiti la asediul pe care il fac sarbii veniti si ei dupa noi pe balta. De parca ar fi miezul verii, acestia bombardeaza toata balta cu spomburi pline de seminte si spartura de porumb, iar noua nu ne ramane decat sa facem cruci multe si dese cu limba'n cerul gurii, lasand sa ne scape cuvinte de apreciere pentru stilul lor non-conformist de pescuit in martie pe o apa de 10 grade. Asediul e total, bombardamentul nu se potoleste, noi ne uitam la bete ca la icoane, si ele raman la fel de nemiscate ca niste icoane.

Continuam sa nadim din cobra la fiecare 60-80 de minute, nici urma de trasatura, ii zic la Mircea ca pana seara nu sunt sperante clar, sarbii dupa fiecare spombuiala pun pe mal pesti care pentru noi nu erau interesanti, undeva intre 10si 14kg bucata, pe care noi ii consideram "slapi" cunoscand potentialul baltii. Se apropie seara, schimbam la carlig bile proaspete si ma duc sa socialez pe malul opus langa prieteni. Mircea ramane de planton, dar stiam amandoi ca nu prea erau sperante dupa asediul de peste zi. Dupa discutii indelungi pe celalalt mal, ma intorc la cort cu vorbele lui Robyvan pe buze :) "prea mare presiunea pe balta" hehe, mare pisicher si Roby.

Vine a doua zi si incremenim cand auzim spomburile din nou la treaba, in suflet se strecoara neputinta, ma uit la spodul nostru si cu o ultima farama de ambitie nu il folosesc si il adunam ca sa nu ne mai ispiteasca si il trantim in fundul cortului. Restrangem volumul si directia de nadire catre stanga unde sunt colegii din Timisoara si asteptam. Asediul bubuie in restul de standuri de parca eram la Stalingrad, timpul trece, betele noastre tot icoane nemiscate, vantul se schimba la fiecare 2-3h si bate cu tot cu sperantele noastre in toate directiile.

Trec valuri dupa valuri, spomburi nemasurate si orele zboara, pe malul opus se prinde cate ceva, nu e spombuiala acolo, vantul impinge pestii in acea parte dintr-un capat de lac in altul. Balta mica, pesti multi care se duc cu vantul oriunde, incep sa ma impac cu ideea, imprejurarile sunt clar impotriva, mai dau ceva cobre dar nu stiu nici eu de ce... Ma reintorc catre cort si cu coada ochiului vad hangerul de la batul cel mai din dreapta ca se lipeste de blanc, nu imi aduc aminte sa fi auzit alarma sau m-am miscat eu mai repede ca sunetul, ridic batul si atat. Raman blocat, nu pot ridica varful la verticala, nu pleaca din loc, nici eu nu il pot aduce la mine pentru cel putin 15 secunde lumea e in blocaj, timpul sta pe loc, a amutit si bombardamentul si tot in jur e nemiscat. Apoi pleaca firul spre dreapta, e ok gandesc, nu bate din cap, e peste "slapi" clar, si il aduc spre mal incet-incet. Ii admiram gura iesind din apa, stim ca e pestele dupa care am venit, in sfarsit e in minciog, il trage Mircea din apa si il punem cu greu pe saltea. A noastra cedeaza instant, si il mutam pe cea din dotarea baltii, coada ii ajunge pe pamant si mai ramane doar intrebarea: "Cat o fi de greu?". Punem cantarul si cu tot cu sacul de cantarire arata 22.700 kg, sacul e uscat, dar uitam sa il cantarim asa, facem poze cu greu, nu il pot ridica singur, ma ajuta Adi Miron si Ciobi. Ei il ridica si eu ma bag cumva sub el sa incerc sa il tin se mai zbate de vreo doua ori la poza de fudul ce e si pleaca inapoi in apa iar eu il urmaresc si inteleg ca dupa mai bine de 4 ani am reusit sa trec de 20.400kg. Greu si frumos in acelasi timp, cantarim si sacul gol abia acum ud cum e si arata 1.300kg! Am pescuit 4 ani sa adaug un kilogram al PB-ul meu dar sunt atat de fericit incat adrenalina ma inunda inca vreo 30 de minute in voie.

De acum nu mai conta nici asediul spomburilor nici furtuna de noapte care a venit. Plecam acasa fericiti si speram ca in acest an cu ajutorul Secret Baits sa mai punem inca cativa crapi over 20 pe mal in partidele care vor urma.

Ca de obicei, la sfarsit trebuie sa inchei asa : Multumim  Secret Baits, Multumim Florin, Multumim Mika Alas.